Elemente de logică matematică și teoria mulțimilor

Propoziții, predicate și cuantificatori

Propoziția (matematică) este un enunț care poate fi adevărat sau fals.

Valoarea de adevăr a unei propoziții p se notează v(p):

v(p)=1, dacă p este adevărată0, dacă p este falsă , sauv(p)=A, dacă p este adevăratăF, dacă p este falsă

Predicatul este un enunț care conține una sau mai multe variabile și care, pentru anumite valori atribuite variabilelor, corespunde unei propoziții adevărate sau false.

Notații:

p(x) - predicat unar

p(x,y) - predicat binar

p(x,y,z) - predicat ternar.

Mulțimea D în care variabilele iau valori se numește domeniu de definiție al predicatului.

Mulțimea de adevăr a unui predicat este:

Ap(x)=xD  p(x) adevărată

Prin utilizarea cuantificatorilor, transformăm predicatele în propoziții.

Cuantificatorul existențial

Propoziția existențială:

xp(x) este adevărată dacă există cel puțin un element x0D astfel încât p(x0) să fie adevărată.

Cuantificatorul universal:  

Propoziția universală:

xp(x) este adevărată dacă pentru orice element x0D propoziția p(x0) este adevărată. 

Negația propozițiilor și a predicatelor. Complementara unei mulțimi

Negația propoziției p este propoziția "non p" care este adevărată dacă p este falsă și falsă dacă p este adevărată.

Notații:

¬p, p¯

v(¬p)=1, v(p)=00, v(p)=1

 p  p¯
 1   0
 0   1

Negația predicatului p(x) este un predicat adevărat pentru acele valori ale lui x pentru care p(x) este fals și fals pentru acele valori ale lui x pentru care p(x) este adevărat.

Notații:

¬p(x), p(x)¯

Complementara multimii A în raport cu mulțimea D este:

CDA=x xD și xA

A¬p(x)=CDAp(x)

 

 

Conjuncția propozițiilor și a predicatelor. Intersecția mulțimilor

Conjuncția propozițiilor p, q este propoziția "p și q" care este adevărată dacă și numai dacă p și q sunt adevărate și falsă în celelalte cazuri.

Notație:

pq

  p   q   pq
 1  1     1
 1  0       0
 0  1     0
 0  0     0

Conjuncția predicatelor p(x), q(x) devine o propoziție adevărată pentru acele valori ale lui x pentru care atât p(x) cât și q(x) sunt adevărate și falsă în celelalte cazuri. 

Notație:

p(x)q(x)

Intersecția a două mulțimi A și B se exprimă printr-o conjuncție:

AB=x  xA și xB

Disjuncția propozițiilor și a predicatelor. Reuniunea mulțimilor

Disjuncția propozițiilor p, q este propoziția "p sau q" care este adevărată dacă și numai dacă cel puțin una din propozițiile pq este adevărată și falsă în celelalte cazuri.

Notație:

pq

 p  q  pq
 1  1      1
 1  0      1
 0  1      1
 0  0      0

Disjuncția predicatelor p(x), q(x) devine o propoziție adevărată pentru acele valori ale lui x pentru care cel puțin una din propozițiile p(x), q(x) este adevărată și falsă în caz contrar.

Notație:

p(x)q(x)

Reuniunea a două mulțimi A și B se exprimă printr-o disjuncție:

AB=x  xA sau xB.

Implicația propozițiilor și a predicatelor. Incluziunea mulțimilor

Implicația propozițiilor p, q este propoziția "p implică q" care este falsă dacă și numai dacă p este adevărată și q este falsă și adevărată în celelalte cazuri.

Notație:

pq

 p  q  pq
 1  1     1
 1  0     0
 0  1     1
 0  0     1

Implicația predicatelor p(x), q(x): 

Predicatul q(x) este consecința logică a predicatului p(x) dacă este adevărată propoziția:

 (x)(p(x)q(x)).

Notație:

p(x)q(x)

(citim: "dacă p(x) atunci q(x)" sau "q(x) este consecința logică a lui p(x)").

Incluziunea a două mulțimi A și B se exprimă printr-o implicație:

ABxxAxB(p(x)q(x)).

Echivalența propozițiilor și a predicatelor. Egalitatea mulțimilor

Echivalența propozițiilor p, q este propoziția "p echivalent cu q" care este adevărată dacă și numai dacă ambele propoziții au aceeași valoare de adevăr.

Notație:

pq

 p  q  pq
 1  1     1
 1  0     0
 0  1     0
 0  0     1

Echivalența predicatelor:

Predicatele p(x) și q(x) se numesc echivalente dacă este adevărată propoziția:

xp(x)q(x).

Notație:

p(x)q(x)

Egalitatea mulțimilor A și B se exprimă printr-o relație de echivalență:

A=Bx(xAxB)p(x)q(x).

 

 

Formule de calcul propozițional. Legile De Morgan

Legile lui De Morgan pentru propoziții:

1. Negația disjuncției este conjuncția negațiilor.

pq¯p¯q¯

2. Negația conjuncției este disjuncția negațiilor.

pq¯p¯q¯

Legile lui De Morgan pentru mulțimi:

A, BD

CD(AB)=CDACDBCD(AB)=CDACDB

 

Prezentarea metodei inducției matematice

Fie P(n) o propoziție matematică ce depinde de numărul natural n.

n, nm.

Pentru a demonstra prin metoda inducției matematice propoziția: 

"P(n), nm"

parcurgem două etape:

  1.  Etapa de verificare: se verifică dacă propoziția P(m) este adevărată.
  2.  Etapa de demonstație: demonstrăm implicația

P(k)P(k+1), km

Pentru aceasta, presupunem că propoziția P(k) este adevărată și se demonstrează că P(k+1) este adevărată.

Concluzie: dacă ambele etape sunt verificate, atunci propoziția P(n) este adevărată, n, nm.

 

Inducția matematică - aplicații

Fie P(n) o propoziție matematică ce depinde de numărul natural n.

n, nm.

Pentru a demonstra prin metoda inducției matematice propoziția: 

"P(n), nm"

parcurgem două etape:

  1.  Etapa de verificare: se verifică dacă propoziția P(m) este adevărată.
  2.  Etapa de demonstație: demonstrăm implicația

P(k)P(k+1), km

Pentru aceasta, presupunem că propoziția P(k) este adevărată și se demonstrează că P(k+1) este adevărată.

Concluzie: dacă ambele etape sunt verificate, atunci propoziția P(n) este adevărată, n, nm.

Calculul unor sume și scrierea acestora cu ajutorul simbolului Sigma

Pentru a scrie restrâns anumite sume, folosim simbolul SIGMA. 

Exemplu:

Sn=a1+a2+...+an=k=1nak

Proprietăți:

Fie α, β*.

1.  k=1nαak=αk=1nak

2.  k=1n(ak+bk)=k=1nak+k=1nbk

3.  k=1n(αak+βbk)=αk=1nak+βk=1nbk.

 

Metoda inducției matematice pentru demonstrarea unor inegalități

Fie P(n) o propoziție matematică ce depinde de numărul natural n.

n, nm.

Pentru a demonstra prin metoda inducției matematice propoziția: 

"P(n), nm"

parcurgem două etape:

  1.  Etapa de verificare: se verifică dacă propoziția P(m) este adevărată.
  2.  Etapa de demonstație: demonstrăm implicația

P(k)P(k+1), km

Pentru aceasta, presupunem că propoziția P(k) este adevărată și se demonstrează că P(k+1) este adevărată.

Concluzie: dacă ambele etape sunt verificate, atunci propoziția P(n) este adevărată, n, nm.