Fizică cuantică I

Legile efectului fotoelectric. Eşecul modelului ondulatoriu.

Legile efectului fotoelectric

Efectul fotoelectric este fenomenul de emisie de elctroni de către un metal sub acțiunea radiației electromagnetice.

Efectul a fost studiat cu ajutorul unui dispozitiv special construit, măsurându-se curentul produs de fotoelectroni sub influența tensiunii electrice variabile la diferite fluxuri și frecvențe ale radiației electromagnetice incidente.

Au fost determinate patru legi ale efectului fotoelectric:

Legea I: Atunci când frecvența radiației electromagnetice este constantă, intensitatea fotocurentului de saturație Is este proporțională cu fluxul al radiațiilor electromagneitce incidente.

Legea a II-a: Energia cinetică maximă a fotoelectronilor este proporțională cu frecvența radiației electromagnetice incidente și nu depinde de fluxul ei.

Energia cinetică maximă a fotoelectronilor este determinată cu ajutorul tensiunii de stopare:

Ec max=eUs

Legea a III-a: Efectul fotoelectric se produce doar dacă frecvența radiației electromagnetice incidente este mai mare sau cel puțin egală cu o frecvența de prag caracteristică metalului.

Legea a IV-a: Efectul fotoelectric este practic instantaneu.

Ipoteza Planck. Fotonul. Explicarea efectului fotoelectric cu modelul corpuscular.

Ipoteza lui Planck

În încercarea de a explica modul în care substanța emite și absoarbe energie, Max Planck a emis următoarea ipoteză:

Oscilatorii electromagnetici microscopici emit cantități discrete de energie, numite cuante de energie. Energia cuantelor este dependentă de frecvența radiației electromagnetice.

ε=hν, unde constanta lui Planck h=6,625·10-34Js

Fotonul

Cuanta de energie sau fotonul are următoaale prorpietăți:

  • fotonul se deplasează cu viteza luminii și are masă de repaus nulă și sarcină electrică nulă;
  • energia fotonului este:

ε=hν=mc2

  • masa de mișcare fotonului este:

m=εc2=hνc2=hλc

  • impulsul fotonului este:
  • p=mc=hνc=hλ

Formula lui Einstein

Einstein a propus o formulă, pornind de la ipoteza lui Planck, cu ajutorul căreia a reușit să explice legile efectului fotoelectric.

Un atom absoarbe un foton doar dacă energia fotonului este mai mare decât lucrul mecanic de extracție al electronilor. Energia fotonului absorbit se distribuie pe de o parte pentru a extrage electronul din atom, iar pe de alta pentru a-i imprima acestuia o anumită viteză.

hν=L+mv22

 

Efectul Compton. Calculul variaţiei lungimii de undă.

Efectul Compton

Efectul Compton constă în apariția unei radiații emergente cu lungimea de undămai mare decât a radiației incidente la împrăștierea radiațiilor X sau γ pe atomi ușori.

Pornind de la legea conservării impulsului și legea conservării enerigiei:

p0=p+pehcλ0+m0c2=hcλ+mc2

rezultă:

Δλ=λ0-λ=2Λsin2ϑ2

unde lungimea de undă Compton este:

Λ=hm0c