Inecuații de gradul II

Forma generală a inecuațiilor de gradul doi este:

ax2+bx+c>0ax2+bx+c≥0ax2+bx+c<0ax2+bx+c⩽0,unde a, b, c∈ℝ, a≠0.

Rezolvarea inecuațiilor de gradul doi este o consecință imediată a semnului funcțiilor de gradul doi. Fie

f:ℝ→ℝ, f(x)=ax2+bx+c=0, a, b, c∈ℝ, a≠0.

Semnul funcției de gradul doi se stabilește în funcție de semnul discriminantului și semnul lui a, astfel:

1. △>0⇒∃ x1, x2∈ℝ, x1<x2

Funcția f are semnul lui a în afara rădăcinilor și semn contrar lui a între rădăcini. În consecință,

∙f are semnul lui a pe -∞,x1∪x2,+∞∙f are semn contrar lui a pe x1,x2.

2. △=0⇒∃ x1, x2∈ℝ, x1=x2=-b2a

Funcția f are semnul lui a pe ℝ--b2a.

3. △<0⇒nu există rădăcini reale

Funcția f are semnul lui a pe ℝ.

Pașii de rezolvare a unei inecuații de gradul doi:

  • se rezolvă ecuația de gradul doi corespunzătoare inecuației date;
  • se evidențiază semnul lui a;
  • se stabilește în care dintre situațiile teoretice ne aflăm în raport cu delta;
  • se stabilește mulțimea soluțiilor inecuației.
← Vezi lecția video