Oxidul de fier(II), FeO

Oxidul de fier(II) sau oxidul feros, FeO, este un solid negru, cristalizează în sistem cubic și are punctul de topire 1420°C. 

 

Oxidul de fier(II) se poate obține prin descompunerea termică a oxalatului de Fe(II) sau prin reducerea oxidului de Fe(III) cu hidrogen sau oxid de carbon:

Fe₂O₃ + CO = 2FeO + CO₂

Monoxidul de carbon format în reacția de mai sus produce o atmosferă reducătoare, astfel prevenind oxidarea la oxid de fier(III). 

Oxidul de fier(II) este o pulbere neagră piroforă (se aprinde spontan în contact cu oxigenul prin frecare sau ciocnire) care se oxidează ușor trecâd în Fe₂O₃. Este stabil la temperaturi peste 570°C; sub această temperatură se descompune:

4FeO \(\rightleftharpoons\) Fe₃O₄ + Fe

Are caracter bazic și se dizolvă rapid în acizi diluați; prin combinare cu acizi dă ionul Fe²⁺. Compusul are structura clorurii de sodiu, fapt ce îi indică natura ionică, însă rețeaua cristalină este deficitară în ioni de fier(II) și astfel, oxidul este nestoechiometric.