Ionizare
Ionizarea este procesul prin care atomii sau moleculele neutre se transformă în atomi sau molecule cu sarcină electrică pozitivă sau negativă (ioni). În general, în procesele chimie, ionizarea are loc prin transfer de electroni.
De cele mai multe ori, transferul de electroni are ca scop obținerea unor configurații electronice stabile de dublet sau octet, așa cum au gazele nobile. Atomii acceptă sau cedează electroni din stratul de valență în funcție de care proces consumă mai puțină energie.
De exemplu, atomul de sodiu, Na, are nr. atomic Z=11, deci are 11 electroni în învelișul electronic. Pentru a ajunge la o configurație stabilă de octet pe ultimul strat, adică la configurația gazului nobil neon, atomul de sodiu trebuie să cedeze un electron. Atomul de clor, Cl, are Z=17 și îi mai lipsește un singur electron de pe stratul de valență pentru a avea o configurație stabilă de octet, așa cum are gazul nobil argon. Așadar, atomul de sodiu cedează un electron, iar atomul de clor acceptă un electron.
Anumite molecule ionizează în soluție apoasă. De exemplu, acizii ionizează la dizolvarea în apă. Moleculele neutre de acid sulfuric, H2SO4, reacționează cu moleculele de apă și produc ioni pozitivi de hidroniu și ioni negativi de sulfat:
\(H_2SO_4 + H_2O \rightarrow 2H_3O^+ + SO_4^{2-}\)
Ionizarea poate avea loc și ca rezultat al disocierii atomilor unui gaz într-un câmp electric. Dacă electronii care constituie curentul electric au energie suficientă, ei vor forța alți electroni afară din învelisul moleculei de gaz neutre, producând astfel perechi de ioni; o astfel de pereche de ioni e formată din ionul pozitiv și din electronul negativ care a fost detașat.
Ionizarea hidrogenului gazos: \(H_{2(g)} \overset{curent.electric}{\rightarrow} 2H^+ + 2e^-\)
Ionizarea oxigenului gazos: \(O_{2(g)} \overset{curent.electric}{\rightarrow} O_2^+ + e^-\)
Substanțele chimice ionizează și atunci când sunt expuse radiațiilor ionizante, precum razele X sau razele gama.
De cele mai multe ori, transferul de electroni are ca scop obținerea unor configurații electronice stabile de dublet sau octet, așa cum au gazele nobile. Atomii acceptă sau cedează electroni din stratul de valență în funcție de care proces consumă mai puțină energie.
De exemplu, atomul de sodiu, Na, are nr. atomic Z=11, deci are 11 electroni în învelișul electronic. Pentru a ajunge la o configurație stabilă de octet pe ultimul strat, adică la configurația gazului nobil neon, atomul de sodiu trebuie să cedeze un electron. Atomul de clor, Cl, are Z=17 și îi mai lipsește un singur electron de pe stratul de valență pentru a avea o configurație stabilă de octet, așa cum are gazul nobil argon. Așadar, atomul de sodiu cedează un electron, iar atomul de clor acceptă un electron.
Formarea cationului de sodiu: \(Na \rightarrow Na^+ + e^-\)
Formarea anionului de clor: \(Cl + e^- \rightarrow Cl^-\)
Sodiul și clorul reacționează prin transferul unui electron de valență de la atomul de sodiu la atomul de clor pentru a forma ionii care constituie un cristal de clorură de sodiu (sare de bucătărie): \(Na + Cl \rightarrow Na^+ Cl^-\)
Anumite molecule ionizează în soluție apoasă. De exemplu, acizii ionizează la dizolvarea în apă. Moleculele neutre de acid sulfuric, H2SO4, reacționează cu moleculele de apă și produc ioni pozitivi de hidroniu și ioni negativi de sulfat:
\(H_2SO_4 + H_2O \rightarrow 2H_3O^+ + SO_4^{2-}\)
Ionizarea poate avea loc și ca rezultat al disocierii atomilor unui gaz într-un câmp electric. Dacă electronii care constituie curentul electric au energie suficientă, ei vor forța alți electroni afară din învelisul moleculei de gaz neutre, producând astfel perechi de ioni; o astfel de pereche de ioni e formată din ionul pozitiv și din electronul negativ care a fost detașat.
Ionizarea hidrogenului gazos: \(H_{2(g)} \overset{curent.electric}{\rightarrow} 2H^+ + 2e^-\)
Ionizarea oxigenului gazos: \(O_{2(g)} \overset{curent.electric}{\rightarrow} O_2^+ + e^-\)
Substanțele chimice ionizează și atunci când sunt expuse radiațiilor ionizante, precum razele X sau razele gama.