Grupa 6 (VI B)
Elementele crom, Cr, molibden, Mo, și wolfram, W, formează grupa a VI-a secundară a tabelului periodic (numerotată grupa 6 sau grupa VI B).
Atomii acestor elemente au configurația electronică caracteristică:
Cei șase electroni conferă elementelor grupei numărul maxim de oxidare, șase, ca de exemplu în oxizii superiori, XO3.
Elementele grupei a VI-a secundare având, ca și alte elemente de tranziție, electroni d în penultimul strat electronic, pot manifesta mai multe grade de oxidare, cuprinse între 2 și 6, atât pare cât și impare.
Compușii acestor elemente sunt paramagnetici și colorați, în special compușii cromului.
Proprietățile fizice ale elementelor grupei 6 sunt arătate în tabelul de mai jos. Se observă punctele foarte înalte de topire și de fierbere ale acestor metale.
| Caracteristici | Crom Cr |
Molibden Mo |
Wolfram W |
|---|---|---|---|
| Numărul atomic | 24 | 42 | 74 |
| Configurația electronică exterioară | 3d54s1 | 4d55s1 | 5d46s2 |
| Masa atomică | 51,996 | 95,94 | 183,85 |
| Densitatea (s), g/cm3 | 7,19 | 10,20 | 19,30 |
| Punctul de topire, °C | 1857 | 2616 | 3410 |
| Punctul de fierbere, °C | 2672 | 4612 | 5660 |
| Potențialul de ionizare, eV | 6,76 | 7,18 | 7,98 |
| Electronegativitatea (Pauling) | 1,6 | 1,8 | 1,7 |
| Raza de covalență, Å | 1,16 | 1,31 | 1,32 |
| Raza ionică (pt. X6+), Å | 0,52 | 0,62 | 0,68 |
-
la numere inferioare de oxidare elementele formează combinații ionice în care au rol de cation, pe când la numere superioare de oxidare elementele manifestă caracter nemetalic, formând compuși covalenți;
-
pe măsura creșterii masei atomice scade stabilitatea ionilor în care elementele au numere inferioare de oxidare;
-
de asemenea, pe măsura creșterii masei atomice, caracterul nemetalic al elementelor grupei slăbește repede; astfel, oxoacizii de tipul H2XO4 sunt din ce în ce mai slabi, din care cauză pot condensa formând poliacizi.
Prin ansamblul proprietăților lor, molibdenul și wolframul sunt foarte asemănători, îndepărtându-se în oarecare măsură de crom, caracteristică întâlnită și în grupa a V-a secundară (niobiu - tantal), precum și în grupa a IV-a secundară (zirconiu - hafniu).
Cu oxigenul, elementele grupei formează mai mulți oxizi, dintre care oxidul superior este de tipul XO3. Caracteristică este capacitatea trioxizilor de a forma săruri cu oxizi bazici. Tăria acizilor derivați de la trioxizi scade cu creșterea numărului atomic.
Cu cât elementele au numere inferioare de oxidare, cu atât hidroxizii lor au caracter mai accentuat bazic.
Cromații, molibdații și wolframații au compoziție similară sulfaților.
La elementele acestor grupe se mai observă tendința de a forma combinații care conțin mai mulți echivalenți de anhidridă acidă la un echivalent de anhidridă bazică, adică pot forma săruri de poliacizi. Astfel, cromul, în afară de cromați, M2ICrO4, adică M2IO. CrO3, mai formează policromați; la molibden și wolfram se cunosc de asemenea polimolibdați, respectiv poliwolframați.
O caracteristică a acestor elemente este formarea unor combinații complexe. Astfel, cromul(III) poate adiționa amoniac sau derivați ai acestuia formând amine; molibdenul și wolframul, sub formă de anioni MoO42- sau WO42- (respectiv Mo3O102- sau W3O102-), se pot adiționa fosforului din acidul fosforic sau siliciului din acidul silicic sau borului din acidul boric, formând heteropoliacizii respectivi.
Cromul, molibdenul și wolframul se combină, la temperaturi înalte, cu halogenii, fosforul, carbonul, siliciul și borul; nu formează combinații cu hidrogenul. Aceste metale formează cu oxidul de carbon combinații cu compoziția MVI(CO)6, numite hexacarbonili, cristale incolore, insolubile în apă, dar solubile în benzen.
Cromul, molibdenul și wolframul, datorită proprietăților lor, sunt folosiți la alierea oțelurilor, cărora le imprimă calități mecanice și anticorozive.